De ai iubit vreodată

Când dorul uneori suspină  
și vrea să-ntoarcă ce nu este,  
blestemu-mi pare că-i de vină,  
căci eu credeam într-o poveste.  

Ți-am dăruit iubirea-n șoapte,  
cu-o inimă ce bate-n mine,  
dar tu m-ai vrut pentru o noapte  
și azi avem priviri străine.  

Spuneam că nu vreau jurăminte,  
păreai atunci atât de tristă,  
cuvintele pot să alinte,  
promit mai mult decât există.  

Surâsul tău plăcut de fată,  
s-a-ndepărtat prea mult de mine,  
n-oi ști de m-ai iubit vreodată,  
căci noaptea noastră nu mai vine.  

Ți-am dăruit iubirea toată,  
din inima, nu din cuvinte,  
tu nu știai că ești bogată,  
o știe doar, acel ce-o simte...