De ce să-mi fie teamă de zilele ce dor, Când știu că niciodată înfrânt n-am fost de ele? De ce să tremur iarăși sub umbra unui nor, Când El trimite soare și-n gândurile mele? De ce să port stigmatul soldatului învins În lupta pentru viață, sub lovitura morții, Când știu că peste toate, eu cred și sunt convins, Veghează-al meu Părinte, și nu-s în voia sorții! De ce să-mi plec urechea spre șoapte ce ucid Și frâng în deznădejde fărâma de voință, Când știu că-n El pot totul, de aceea și decid Să merg tot înainte pe drumul de credință!