De ce te strig mereu în vise Şi tot mai sper să te revăd, Când ştiu că-n nopţile promise Voi suferi ca un nărod? De ce mă amăgesc amarnic, Sperând că iar vei fi a mea, Când ştiu că totul e zadarnic De când mi-ai spus că vei pleca? De ce mă mint aşa, într-una, Încă privind o poză veche, Când ştiu că inima-ţi, nebuna, Nu-mi va mai fi nicicând pereche? Încerc să dau un sens la toate Şi-ncerc să-mi văd de drumul meu, Ducându-mi singur crucea-n spate, Precum a vrut-o Dumnezeu.