De ce?

DE CE?

De ce nu pot,de acei ochi
Să uit,să-i las departe-n zare?
De ce acum,ca-ntr-un deochi
Sunt prins,nemaiavând scăpare?

De ce-n sufletul meu te țin,
Ca pe-o icoană a mântuirii?
Ba îmi ești muză,ba mi-ești chin,
Și-aș vrea să mă opun orânduirii.

Lui Dumnezeu i-aș cere socoteală,
Aș vrea,să le-aranjeze în alt fel,
Dar sus acolo,nu-i tocmeală,
Și nici destinul,nu-i rebel.

Ești oare tu răspunsul fin
La tot,ce eu am întrebat?
Trimisul dar,răspuns divin,
Un stop,la drumul ne-ncetat?

Sunt întrebări la care n-am răspuns
Dar știe Domnul cum le-a pus!