De ce eşti trist?

DE CE EŞTI TRIST?
Afară plouă,
Şi stele nu se mai văd pe cer.
Cum nu se vede-n viaţa tristă
Vreo urmă de amor.
Atât de-ngândurată
E calea vieţii tale 
Cu palide lumini 
Şi plină de mister,
Încât mă uit la chipul tău
Cel dăltuit şi trist
Ca gânitorul lui Rodin,
Şi-aş vrea s-acopăr fruntea ta
Cu dulce sărutări...
Să poţi s-adormi iar liniştit
În lumea viselor
Ce intră încetul, cu încetul,
În apa limpede a lui Morfeu.
@Lucia Gargaletus