De dorul tău

De dorul tău,
Te-ascund, uimită,
În taina mea-
Neînchipuită
Nestăvilită,
Ca o furtună latentă
A toamnei care stă
Să mă înghită...
Subit sau subtil,
Frunzele mă îmbracă
În nuanțe de lumini 
Și frică...
De dorul tău,
Dibuiesc eterul
În ființa mea atât
De mărginită,
Ca pe un delir uitat
În sine,
Ca pe o întrebare
Pe buze
Pironită...
Sărut aerul molecular
În care îți caut
Respirația pripită-
Și-n dorul meu
Te caut iarăși-
O tain-a mea,
Neînchipuită,
Nestăvilită-n 
Șoapta mea
Clintită...