- Alergă luna pe nisip desculță Și valurile îi ating un ciob, Par lacrimi înflorind pe o ecluză, O inimă străpunsă ca un glob Cu drumuri presărate de furtună, Lagune-albastre și corăbii noi Ce te îndeamnă să te-avânți pe mare Uitând s-arunci privirea înapoi, Să lași în urmă țărmurile-aride, Să te oprești departe pe-un atol Și să iubești curat făcând risipă De ploia caldă care-ți dă ocol. - Voi încerca să depăşesc furtuna Care-şi înalță valul pân-la cer, Să ancorez în golful unde luna Te ţine de o vreme prizonier. Dar pân-atunci fii fericit, iubite, Te-ncredintez că nu există zi Să nu te port prin vise poleite Cu aurul atâtor poezii Semnate de-amândoi. Rămas în urmă E pasul meu, mă iartă c-am crezut În dreptul meu şi-n vina asumată De-a te chema s-o luăm de la-nceput. Ioan Grigoraș & Liliana Trif