În piept de m-ai lovi cu o lopată ai face râuri de pământ să se reverse, în timp ce orele scăpate ca de herse, din el, lihnite, se ospată. Din gândul tău cel mai înalt de m-ai împinge tu plângând mă vor sări copii făcând șotron cu creta pe asfalt. Sărutu-ți lung de tu mi-ai bate în palmă, să mă pironească, din el și-un strigăt o să crească bătaia-ți aripii ce mă străbate.