Visul nopților de vară, Gândul ce-începea să doară, Erau despre fericire Să ne-aducă în simțire. Zile, luni și ani trecut-au, Stelele în nopți sclipeau Peste val de fluturi roșii Ce spăla-n dorință pașii. Gândurile și-apoi vise Cu aripile deschise Zburau în frânturi de noapte Către-a fericirii șoapte. Pe aleea de sub sălcii Unde frunzele râd păcii Din grădinile cu flori, Ne-au cuprins stele-fiori. De mână cu fericirea Tot la ea-mi era privirea Și aripi roșii de fluturi Ne țineau umerii-alături. Pașii noștri-n seara caldă În tăcere se scufundă Căci a inimii plăcere Este visu-n înviere. Mâna mea de-abia atinge Fericirea ce prelinge În palma cea tremurândă Așteptarea în secundă. Pe o bancă, pe alee, Sub arțarul în maree, Mâna fericirii, încet, Mi-a strâns-o pe-a mea, discret. Printre frunze, felinare Luminau arțarul mare, Cu privirea la copac Mii de mâini m-au mângâiat. Fluturi roșii de iubire Zboară către fericire Și cu mâna tremurândă Ating fața ei cea blândă. De-acum mâna fericirii E-n arțarul nemuririi Clipelor din seri de vară Și în palmă dor strecoară.
sâmbătă, 31 mai 2025