Socrate, Mereu mǎ cicǎleşti! Sǎ ştiu, Sǎ vreau de toate, Sǎ mǎ cunosc Şi Sǎ ocrotesc Arta-n cetate. M-am cercetat Cum se cuvine, Eu, omul Cu aer de profund, Şi-am constatat Cǎ nu e bine Sǎ vreau o grotǎ În care Sǎ m-ascund. Mi-ai spus Sǎ îmi rezolv problema Şi, ca sǎ nu cad În eroare, Îmbogǎţind Dilema, Cu calm, Mi-ai pus Înc-o-ntrebare. Nimic N-ai vrut Să-mi ceri. Crezând în zei, Ca mine, Tu m-ai convins, Cu-aי tale vreri, Cǎ tinerii N-au fost corupţi De tine. Dar ce pǎcat Cǎ n-ai mai fost Când trebuia, Cu-adevǎrat, Sǎ vezi Al lui Meletos rost, Când zeii Te-au rǎzbunat.
sâmbătă, 31 mai 2025