Tu, mamă, parcă n-ai fi fost născută Sculptată parcă-ai fi din suferinţi Şi fericirea ţi-e demult pierdută Pe lungul drum, de grele umilinţi Tu, mamă, condamnată încă, De nu ştiu ce destin meschin, Îţi porţi iubirea ta de sfântă Ca pe o cruce, stindard de senin Şi ţie, mamă, fără de speranţă Îţi pare azi întregul univers, Doar fiii tăi îţi par ultima şansă, Să dea acestei lumi vreun sens... Vai, mamă, cum te simt pierdută În încleştarea-ţi demnă de Sisif, Şi cum mă tem că ziua începută Te poartă-ncet, spre marele recif...
sâmbătă, 31 mai 2025