poetei Liliana Trif A mai trecut o toamnă și iarna îmi aprinde Un curcubeu de stele pe cerul de cleștar, Fereastra înghețată mai poartă-n ea colinde Din anu'-n care zeii mi te-au adus în dar. De-atunci cu bucurie și fulgii de zăpadă Se prind de mână-n horă în fiecare an, Iar vântul cel obraznic în haine de paradă Tastează cu un deget pe clapa de pian: Mulți ani de poezie, frumoasă Liliana, Bogată în iubire ca iarna în omăt Metafora să-ți fie, la fel de suplă pana Ce cântă pe hârtie! Cu versul tău mă-mbăt, Când lângă buza sobei șampania-n pahare Pulsează pentru tine, mă prind și eu în dans, Sub bolta colorată, în strai de sărbătoare, Și luna ți se-nclină, pășește în balans. Cât de frumoasă-i iarna și ce costum de gală, Au îmbrăcat castanii să-ți spună: La mulți ani! Pe câmp e-o broderie cusută cu migală De ziua ta, minune, de cei mai vechi șamani. Alături de natură, mă plec și eu în fața Poetei ce m-alintă cu versul jucăuș, Zeiței din poveste ce mi-a rescris prefața Și-mi trece peste viață un fermecat arcuș. Să strălucești pe boltă mulți ani de-acum încolo, Iar îngerii să-ți fie însoțitori și scut, Din cer să te îndrume cu lira lui Apollo, Să-ți lase pe poeme olimpicul sărut! Să fii mereu regină, pentru poeți și muză, Transformă viața nudă în filă de povești, Tu, Alba ca zăpada, mereu o călăuză Pe țărmul poeziei... Mulți ani să ne trăiești! La mulți ani plini de poezie, Liliana!