De-acum, Isuse!...

De-acum, Isuse!...

De-acum Isuse sunt al Tău
Şi vreau să fiu pe calea Ta,
Să-ndepărtez, tot ce e rău
Prin fapte ce Te-ar întrista,
Din fiinţa şi din viaţa mea!

Şi-ascultător să fiu întruna,
Un ucenic treaz şi cuminte,
Ce işi deschide-ntotdeauna
Urechea spre luare aminte,
La-nvăţăturile prea sfinte!

În orice scumpă dimineaţă
Aş vrea glasul să Îţi ascult,
Ca ucenicul, cel ce învaţă
Din frământările-n tumult
Şi Te doreşte tot mai mult!

Să-mi dirijez bine gândirea
Ţinând-o-n limitele admise
Şi să n-ajung la-nfăptuirea
A altor lucruri, nepermise,
Ce în Scripturi nu-s admise!

Veghind, pe calea arătată,
Pe care-ai mers în umilinţă,
Să am, vreau inima curată
Şi mintea plină de credinţă,
Să urc în sus spre biruinţă!

S-ajung să fiu făptură nouă
Născută din sacrul Cuvânt,
Când norii picurii îşi plouă
În brazda trudei pe pământ,
Prin Ploaia Spiritului Sfânt!

Flavius Laurian Duverna
26 martie 2007