De-ar fi

De-ar fi să fie lumea un spațiu ideal,
În care toți să spere că vor avea o pâine
N-ar trebui cu toții să ne-opintim la deal
Pentru asupritorii de astăzi și de mâine.

Murit-au  ’naintașii, ca să muncim opt ore,
Ciocoii noi ne-ar pune să asudăm și noaptea
De parcă noi am fi, ființe erbivore,
Iar ei au dreptul pentru, a ne exploata.

Nu ne mai dau sălarii după calificare,
Acești îmbogățiți ce nu mai au măsură
Minim pe-economie ne dau la fiecare,
Și dacă protestăm, ne bagă pumnu'-n gură.

Fabrici și combinate, pe toate le-au distrus,
Șomajul e în floare în tineri-absolvenți
Ce-și caută norocul  acum doar prin apus,
Și pleacă-n băjenie chiar dacă-s eminenți.

Țara-i îndatorată, și-i plină de ruine
Căci fructul l-au cules aceștia noi ciocoi,
Piețari mai ieri, azi iată ne dau în silă pâine
Și cheltuie-ntr-o zi, cât într-o viață noi.

Trezește-te Române și ieși acum în stradă,
Unește-ți azi voința și crezul în mai bine,
Pe-acești asupritori nu-i mai lăsa să creadă
Că ar putea să storcă și sufletul din tine!