Nu sunt puternic însă, când mă lovește plânsul, Când valul ce se-abate mă culcă la pământ, Nu umblu prin cenușă, ca să-i măsor cuprinsul; Renasc din lacrimi multe și cânt, Isuse, cânt! Nu-s înțelept în vorbă, în fapte și-n purtare Și-adeseori mi-e gândul greoi ca un butuc, Dar ai lăsat în lume cuvânt de îndrumare: Din Cartea ce-ai lăsat-o, prind viață și mă duc. Nu-s bun, dar când în rugă mi-e inima-nvelită, Cel care-mi vrea pierzarea, nu mi-e deloc dușman; Mă rog ca pentru mine: ferește-l de ispită Și dă-i din îndurare un an… și înc-un an. Nu sunt puternic, Doamne, nici înțelept nu sunt Și-n lume-am făcut rele cât nu pot să le spun! Însă declară astăzi o mână de pământ: TU ești puternic, Doamne! Și înțelept. Și bun.