Degeaba

DEGEABA

Degeaba priveşti,
să vezi lumina lumii,
când lampa filează,
şi lumea-i pestriţă,
scindată, derutată;
sunt vremuri tulburi,
şi fără de-orizonturi,
când la-naltele sfere,
viclenia şi ura e lege,
şi tu nu poţi alege;
trăim toţi laolaltă,
într-o isterie mută,
victime şi torţionari,
umiliţi şi umilitori,
blazaţi şi vizionari;
şi tot degeaba speri,
atunci când n-ai puteri;
cu elocinţă eu cer iertare,
şi spun iar pentru fiecare:
O, lume, priveşte-te !

Alexandrina Spânu - SPERANȚE