- Dă-mi un pahar să-nec în el pojarul Nopților reci când ard ca un vulcan Și mă frământ în somn, nu-mi cade zarul, Doar visele îmi cad pe topogan, Să fie toamna prea alambicată Că n-am noroc la zaruri și la cărți Sau ochii tăi uimiţi, de ciocolată, N-au învăţat să descifreze hărți? Dar am să urc în primul tren de noapte Să te descopăr caldă-n aşternut, Să transformăm delirul nostru-n fapte, De mii de ori s-o luăm de la-nceput. - Nu ştiu de ce de-o vreme-şi schimbă cursul Minutul ăsta leneş, infidel, Politica şi-a încheiat discursul, Iar ştirile de presă sunt la fel. Am obosit să număr nopţi absente Când eşti departe şi te-aştept s-ajungi, Se schimbă ora, iarna-mi cântă-n strună Şi plouă molcom. Nostalgii-ndelungi Aprind în suflet candele uitate, Mă pui pe jar, promiţi că vei veni C-un vis târziu, ce-ajunge pe la şapte, Să bem din cupe albe fantezii. Ioan Grigoraș & Liliana Trif