Denaturare

Străine zile parcă, prin caruselul vieții
se pierd cu nepăsare într-un vârtej perfect,
fantome și iluzii au inventat poeții,
e viața o părere, doar moartea-i subiect.

Pereții sunt prea negri, prea roșii, plini de sânge,
privirea se întoarce spre tot ce-i sumbru, gol,
cuvântul nu mai râde, e viața care plânge
strivită-n axiome despre ce-nseamnă dor.

Fundamental retoric a devorat simțirea 
trecute anotimpuri de parcă nici n-au fost,
punând cenușă-n versuri, denaturăm iubirea! 
O formă ne-nțeleasă nu are niciun rost. 

Adina V.

14,10,2018