Peste satul meu răsare luna Cu un voal de brumă argintiu, Stelele pe rând îi duc arvuna Coborând din ceruri, albul viu. Noaptea-i albă, rece, liniștită Satul îmbrăcat ca un viteaz, Iar natura-n gheață amuțită Sub înalți nămeți pe dealul breaz. Străzile-s pustii în toi de iarnă Numai vântul leagănă copacii, Se zăresc năluci sunând din goarnă Amintind c-aici trăiră dacii. Gerul desenează panseluțe Pe omătul alb si uniform, Liniștea se așterne prin căsuțe Unde copilașii încă dorm. Fumul din cătune se înalță Transformând văzduhul cenușiu, Dar prin văi și lunci la suprafață Totul a rămas în albul viu. De M Horlaci.
sâmbătă, 31 mai 2025