Descopăr constelații Alerg prin viață herghelii de cuvinte Ce nechează când dorul le dă bice. Le înham la o caleașcă de simțăminte, Să descopăr constelații, deși sunt o novice. Duc pe umerii clipei stele nepereche, Vâslind vise într-un ciob de nenoroc... Trec iceberguri prin a timpului ureche Și țes continente așteptând al iubirii soroc. Îmi culc capul în poalele unui răsărit, Să mă mângâie mama c-un dor genune Ce întoarce clepsidra unde am copilărit Când fugăream cu ochii închiși o minune. Azi cade o secundă asemeni unei frunze. Îmi spun: E o renunțare la timp, la izbândă! Și-n moarte pășește c-un zâmbet pe buze, Pe nicio pseudo-primăvară nu vrea să se vândă...
sâmbătă, 31 mai 2025