Dacǎ mǎru-a fost Ispita, Spuneţi voi dacǎ mǎ-nşel, Poate se jucau Pitita Prin grǎdinǎ, Fǎrǎ ţel. De învinuim pe Eva, Graţie dumnezeiascǎ, De unde ne tragem seva Cei din stirpea bǎrbǎteascǎ? Ţandǎrǎ din coasta noastrǎ Eva-i fulger Orbitor, Cu o tehnicǎ mǎiastrǎ Te conduce-n dormitor. Taina sfântǎ a iubirii Pentru dânsa-i un pretext S-atingi poarta mântuirii Prin pǎcatul din context. Plin de îndoieli Duioase, Te laşi pradǎ desfǎtǎrii Cu neînţelesuri roase De castorul întristǎrii. Adam n-a fost vrun orfan, Sǎ nu ştie adevǎrul, Lǎsându-se dus în lan Ca sǎ-şi devoreze Mǎrul. El aşa a fost fǎcut, Sǎ devinǎ înşelat De o Evǎ fǎrǎ scut, Preafrumoasǎ-n lan Şi-n pat. Deci, Sǎ nu o condamnǎm, Bǎrbaţi de-orice fel Am fi! Mai bine S-o adorǎm, Cǎ suntem din Ea, Copii. Nu mai cǎutaţi nimicul Pe coclauri Sau Cǎrţi mici, Nu umblaţi bezmnetici Tauri, Fiindcǎ Eva E aici.
sâmbătă, 31 mai 2025