De te întrebi, stimată adunare, unde-am ajuns din ceea ce am fost? Nu căuta răspunsul care doare căci el va fi tristeții adăpost. Avem în noi o dublă calitate: suntem bolnavii care nu-ndrăznim să ne tratăm de ambiguitate, dorința de frumos s-o resimțim. Suntem, desigur, și chirurgii care putem prin noi cangrena s-o tăiem, dar așteptăm cuprinși de resemnare ca alții să ne ”prindă”-n recviem. Nu mai păstram a națiunii faclă, o terfelim cu orișice prilej și-i facem din politică o raclă chiar de simțim că este-un sacrilej’. Aleșii ne ordonă ca tot anul să devenim mai buni, mai toleranți, să suportăm gândiri ce cu toptanul ne vor fixa în rol de figuranți. Dar toate astea nu pot să învingă, Al nostru țel e viu, retrocedant. Nu vom lăsa speranța să se stingă, iar negrul să devină obsedant. Să ardem pentru sacra moștenire și-a nostră delasare s-o stârpim! Și-om fi părtași la o înzdrăvenire ce astăzi, noi, bolnavii,ne-o dorim!
sâmbătă, 31 mai 2025