Sfinţenia naivǎ Renaşte-n orice prost Care, Trǎind absentul, Nu îşi gǎseşte rost Nici în blestemul Sacru, Nici într-un dor Anost. Înecul în sfinţenii E dureros şi fad Precum cǎderea-n haos A conului de brad. Alǎturi de nimicuri Ce-n tine zilnic Pier Vei constata cǎ picǎ Şi-un colţ curat De cer. Sfinţitul flux utopic, Ce zace-n vorbe goale, Prin rai dǎ cu tǎmâie Sǎ-i fie şi lui moale. Cǎ iadu-i mai prezent Nu ne mirǎm sǎ fie Când plictiseala vieţii, O, crudǎ ironie, Se pierde-ntotdeauna Într-un regret Latent.
sâmbătă, 31 mai 2025