Dezechilibrat mi-e eul Prin care se mai ține, Din șoapte aproape moarte Dar renăscute în rime Iar sufocarea-i dură Atunci când nu se scriu Iar gândul, joc de moarte Îmi zice că târziu Aud cu rațiunea strigă, dă dreptate Iar nebunia-mi mută, se plânge că-i pe moarte, Şi cum s-o las să piară? atunci când numai ea E singura culoare de pe paleta mea Mă chinui să aud, doar un ecou în zare În liniștea mortală, în infinita mare, Iar cerul îmi pare de un "trist curat" Și atmosfera-n suflet e ca un "vânt plecat".
sâmbătă, 31 mai 2025