Tu, primăvara mea, cum de-ai venit Când cerul îmi era cuprins de-o iarnă Ce începuse visele să-mi cearnă Și numai cele reci m-au însoțit? Cum de ai reușit să le culegi Pe cele care nu puteau să treacă Din lumea lor, în alta, care joacă Destinele ce par că nu-s întregi? Mi le-ai adus la timp și-acum visez Că trupul tău s-a-ngemănat cu vântul Și-n zborul vostru încântați pământul … Moment în care visului cedez Și recunosc: sunt vântul care-a dus Atâtea lupte-n norii de furtună, Dar care cicatricile-și adună Și le aruncă-n ultimul apus, Căci tu îmi vii pășind pe asfințit Cu visuri noi și verde în priviri, Îți construiești cu mine amintiri, Iar sufletu-mi îți spune: “Bun venit!”
sâmbătă, 31 mai 2025