E-atâta jale si suspin în era cea modernă Că toate țările și-au pus grăbit drapelele în bernă Din fiecare stat aflăm cu infinită disperare Cum lumea e condusă cert pe drumuri funerare. Trăim un sentiment ciudat de distanțări urâte De temeri, acuzări bizare și câte și mai câte Când unii urlă neîncetat că virusul e teorie Noi constatăm decepționați că viața-i loterie. Și când mă uit la cei din jur de-i văd adesea-n suferință Nu pot să spun la fel ca ei cu-atâta ușurință Și nici nu vreau ca să mă lepăd de cel de lângă mine Măcar o vorbă-n glas să am, tristețea să-i aline. S-avem în noi, în conștiință, un dram de Dumnezeu Credința s-o trăim în faptă și-n sprijin tot mereu Să-L luăm în viața noastră toată pe cel mai sfânt Erou Ca glasul Lui în tot și-n toate să fie un ecou. Și astfel, cu speranță-n suflet și cu iubire sfântă Hristos din cer, cu drag și dor, ne binecuvântă. Ne dăruiește iar și iar iertarea sa curată Ca-n moarte și în veac s-avem o viață-adevărată.
sâmbătă, 31 mai 2025