Divorţ în stil românesc

Dupǎ atâţia ani de cǎsnicie,
Acum, cǎ amândoi ne pensionǎm,
Nici vorbă despre ură, duşmănie,
De-acord căzurăm ca sǎ divorţǎm,

Şi nu cǎ ar fi fost nepotrivire
De caracter, ea grasă, io schilod,
Ci chiar ne potrivim, dintr-o privire
Suntem făcuţi pe-acelaşi calapod,

Cǎ eu sunt fumǎtor…şi ea fumeazǎ,
Eu sting atunci când beau, ea  bea cu foc,
La poker eu trişez, şi ea trişeazǎ,
Cum dracu’ de-am avut aşa noroc?!

Iar când ne-ncǎierǎm, o iau la moacǎ,
Dar eu nicicând la faţǎ nu am dat,
De pǎr o iau doar când nu vrea sǎ tacǎ
Şi-o-njur de mǎ-sa, fi’nd manierat,

Aşa cǎ amândoi am hotǎrât,
Dupǎ o viaţǎ plinǎ de capricii,
Sǎ divorţǎm cǎ ne şade urât
S-avem un partener cu-atâtea de vicii.

Valeriu Cercel