Îți mai aduci aminte de tine cel copil? Tu, bucată rece, cunoscător al vieții, De ziua în care gândul te-a sedus umil, Către eternul fior ce îl cântau poeții. Au fost ajunși din urmă, singuri și săraci, De liniștea nopții despre care scriu, Si mâinile divine apăsat-au pe trăgaci, Iar rima unei strofe i-a devenit sicriu. Copiilor bătrâni, cu viforul în suflet, Le scriu în astă noapte, apușilor poeți, Jertfiți-vă în noapte ofrandă pentru cuget, Purtați-mă pe gânduri oriunde nu-s pereți, Oriunde nu sunt oameni, oriunde nu sunt eu, Chemați-mi animalul din lăuntrul firii, Din șipotul de lacrimi ce plâng spre Dumnezeu, Hrăniți-mi animalul, opriți crucea gândirii!
sâmbătă, 31 mai 2025