Când nu se suprapun culorile migdalate de chemări, se înfiripă o poveste de dragoste între mierle și creanga înverzită de fluturi a verii. Când am deschis larg poarta să intre Dumnezeu cu alaiul de îngeri, am ascultat cu inima elogiul frunzelor . A sunat ceasul și atenția s-a cuibărit în scorbura verii. Am întins brațul și am întrezărit pasul la o tăcere depărtare de crinii albi, legănați de gânduri. Din ce există, îmi fac drum. Până la scânduri, îmi plec urechea la setea din adâncuri.(22.08.2021)