foamea aceasta salbatică care îşi poartă blazonul pe flamuri aurii mă invadează ca un şobolan nebun îmi muşcă din suflet râcâie disperat urcă urcă urcă mănânc pământ mănânc lună lanuri întregi de maci câmpii de cânepă îmi devorez amintirile degetele care te-au răstignit inima inutil te ning cu fluturi prumbei albi fulgi de îngeri smintiţi cerşind îndurare foamea de tine e clopotul surd ce-mi bate-n piroane toate cerurile ucide-mă să te retrăiesc
sâmbătă, 31 mai 2025