Cu spatele la cultură toată lumea te înjură Și de mamă și de tată și de ce n-ai fost odată Și de ce scrii zău întruna că poate stârni furtuna Când vorbești de adevăr ca de firul tău de păr Numai el cică te doare la vreo zi de sărbătoare Numeri zilele cu anii în cetatea Ghetsimani Una cade într-o joi alta-n banca de apoi Adevărul pân-la ziuă bate minciunele-n piuă Fraților pe loc adio Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ