Doina strabunilor, Intr-o căsuţă simplă, cu o cameră şi o tindă, cu podeaua rară , Si lut pe jos, Pe vreme de seara, o mamă isi leagana Pruncul , într-un leagăn de lemn, în care a aşternut , pînză albă, de in, ca un semn de gand senin… După sobă alţi doi copilaşi tare dragalasi, se lăfăiesc, se cuibaresc în pături călduţe… Si, pe patul lung , cinci mogîldeţele înveliţi pînă la gît, peste care Moş Ene , a trecut demult… Pe laiţă, tata se odihneşte Caci el peste zi Din greu pentru ei munceste si gospodareste… Doar mama , a rămas trează, cu piciorul leagănă odorul, cu fuiorul, aşezat la brîu, toarce, si ca mancarea să nu dea în foc. cu grija, cu lingura , o intoarce … Dragii mei, ati inteles , Este o Smărăndiţă, Tarancuta de demult, ce cu duiosie copiii crestea , si in simplitate traia, pe sot , il respecta, iar El, Pentru ei , muncea Si gospodarea… O prezint la tineri, iar voi, la nepotei, sa nu uite cum erau, Strabunii mei , Strabunii tai …
sâmbătă, 31 mai 2025