Azi mi-ai zâmbit din colțul unui vis Închis în ochiul timpului și trist. Mă cunoșteai, căci mă văzusei, umbră, Pe când umblai buimacă în noaptea sumbră. Încă visezi și poate ,niciodată, Din ochii cei albaștri n-or să poată, Genele care țin închise nopți Să te mai lase-n zori să te întorci. Dar astăzi mi-ai zămbit cu ochi și gură, Ne-am cunoscut și ne-am ținut de mâna. Timpul cel implacabil ne-a lăsat Răgazul pentru-n ultim bun rămas !