Dor de Tatiana

Aprindeți voi, lumina ce-o-nconjoară,
Marcați-o ca un început de drum,
Să nu rămână-n urmă numai scrum,
Să fie și în sufletul ei vară.

Închide-ne, tu, Doamne, nouă, rana,
Și mai adu-o, Doamne, pe pământ,
Căci nu încape nici într-un cuvânt,
Ce dor nebun avem de Tatiana...