Când Te-ai născut, Isuse, venind din zare-albastră, Pâmantu-ntreg şi cerul.se scăldau în rubin... Iar miile de stele şi miile de astre Priveau cereasca oaste, cântându-Ţi genuin... Aş vrea să fiu acolo. Să îţi deschid pridvorul Inimii mele grele de călător străin, Aş vrea ca-n ceas de taină să simt iarăşi fiorul Duioasei întâlniri, cu Tine, Prunc Divin, Aş vrea ca în grădina, unde ai plâns odată, Să fiu şi eu cu Tine... Să sorb al Tău, Cuvânt... Şi să adun în palme lacrima Ta, curată, Să o păstrez în suflet ca pe-un tezaur sfânt! Şi la piciorul crucii, să-mi plâng al meu păcat Ce crunt te-a pironit pe lemnul de jertfire! Să plâng... C-atâta vreme, iubind m-ai aşteptat Să vin... să-mi dai Viaţa...şi-un loc in Nemurire... Te naşti şi azi Isuse, venind din zare-albastră, Pâmantu-ntreg nu se mai scaldă în rubin... Doar noi,cu mii de stele, in bucuria noastra Cântăm ca ai venit..la noi,o Prunc Divin!