Dorul de părinți

Părinții-s doar un val de amintire
Pe care îi jelim în ceasul morții
Noi le plantăm tot greul în privire
Și îi lăsăm s-aștepte-n fața porții

Lăsăm deoparte tot ce-nseamnă casă
Uitând de palmele rănite și muncite
De ochii triști deloc nu ne mai pasă
Bunicii noștri plâng pe sub morminte

Am devenit străini cu-ai noștri semeni
Nu mai cunoaștem care ne e locul
Culegi furtună dacă vântu-l semeni
În inimă simțim cum arde focul

Dar ce să faci când viața este crudă
Te naști in lumea celor cu păcate
Iubirea azi devine marea trudă
Pe care o cersești noapte de noapte

Trecut-au ani, că viața-i efemeră
Și chipul aparent e-nșelător
Ieri tinerețea îmi era fidelă
Azi bătrâneții i-am rămas dator

Georgian Ionut Zamfira