Dragoste eternă

Pe aripi de caldă toamnă, printre frunze ruginii,
Trec agale-ndrăgostiţii pe străduţe rubinii,
Strâns ţinându-se de mână, sărutându-se duios,
Şoptind versuri de văpaie şi amor misterios.

Cupluri dulci, nedespărţite, pe sub raze se opresc,
Sorb cuvintele de taină ce obrajii îi roşesc,
Ochi în ochi se văd aievea, iară buzele fierbinţi
Se ating înmiresmate, amuţind apoi cuminţi.

Gândurile nu au stare, alergând într-un mister
Ce se-ntinde fără margini spre albastrul efemer, 
Hoinărind pe stele dalbe, părţi din vastul infinit,
Unde stă ascuns arcaşul, Cupidon cel fericit.

Dar ce văd, ce văd în zare, pe un val alunecând?
Două chipuri fără seamăn, se îndreaptă spre pământ.
Două inimi săgetate de fiori neprihăniţi,
Care bat fără-ncetare pentru doi îndrăgostiţi.

Plini de bucurie pură, nebuneşte se iubesc,
Spre altarul fericirii cu credinţă ei păşesc,
Din dorinţa arzătoare de-aş uni al lor destin,
Jurând dragoste eternă doar cu pâine şi cu vin.