Dragostea mare tot o port în piept, Arzând eu sunt căldura ei; Înţelepciunea mi-a grăit să aştept, Să-i amiros dulceaţa-n anii grei. Mă-nveşnicesc cu Eminescu-n şoapte Şi tot însăilez la vers mereu; În zori de ziuă, surghiunit de noapte Mă regăsesc în el, abia şi eu.