Dreptul la recurs Ai rămas în mine atâția ani la rând, cât eu te-am tot udat cu amintire, mi-ai fost într-una cel mai tainic gând, și când ai înflorit, mi-ai fost iubire! Și te-am strigat de multe ori plângând, mi-era așa de greu că am plecat am tot trăit cu teama c-ai uitat când ochii-ți verzi mă priveau râzând! Te strigam iubita mea, mereu și sufletu-mi era dorință și suspin și mă rugam la bunul Dumnezeu, să-mi dea recurs acestui crud destin! Și tot mai goi anii mei s-au scurs și te-am strigat într-una și-ai răspuns și-am fost atunci de un gând pătruns, că Dumnezeu mi-a dat dreptul la recurs!