Drumeț

Doar o femeie-ți poate deschide paradisul
de știi să-nvingi furia tăcerilor de ieri,
doar ea, stăpâna blândă a tot ce-nseamnă visul
te pune pe un soclu, drumeț de nicăieri.

Sărutul ei te arde. mistuitoare-i clipa
când neștuit se pierde prezentul în trecut,
nu încerca, drumețe, să afli ce-i risipa,
în apriga văpaie ești aer, apă, lut.

Într-o femeie tristă se-ascunde uraganul,
se surpă de durere toți munții vechi și goi,
talazurile-nalță înspre înalt oceanul
de lacrimi ne-nțelese, spre universuri noi.

Pâlpâitoare luna se-arată temătoare,
luceafărul se stinge, înlănțuit, tăcut,
nu te opri, străine, vei învăța cât doare
sămânța ne-ncolțită ce-ai azvârlit în lut.

Adina V.

10.07.2018