După ce am să mor, cenușa strânsă-n urnă s-o faceți cărămidă. Ori s-o ascundeți, mai bine, într-o clepsidră. Să joc un rol omenesc, apoi, și numărând secundele-n șir, să vă trec din viață-n moarte în prea subțire fir... Să împrăștiați din mine și strămoșii mei cenușă pe cărare ca semne pentru zei... Dar ce atâta trudă și vorbă în vânt (asta-i poezia!)... După ce am să mor, cenușa s-o faceți cărămidă cu care să vă spargeți a timpului clepsidră. cândva, în 2017