Lasă-mi literele să ierneze şoapte, până înmuguresc flori ce-ngheaţă timpul în fereşti. Lasă-mi visele să gonească încurcate în coamele cailor nebuni de verzi... şi degetele să deseneze cuvinte pe trupul fiecărui gând, de la un capăt la altul, ca şi când... Lasă-ţi ochii să râdă culori, pe marginea fiecărei linii încăpute în palmele unei clipiri, până când, din cer te-mbujorează-n gând o geană de lumină. Lasă-ţi aripa să ningă zbor de fluturi nebuni de albi şi degetele să pună-n cui tăcerea, ca apoi, râzând, să ne privim în ochi zăpada, ca şi când...
miercuri, 16 iulie 2025