E noapte grea căci cerul stă închis, Nu știm când lumea se va împăca... De asta sus toți îngerii au plâns, Și lacrimile lor sosesc cu fulgii-stea. Am ochii-cer și-n hoți s-au prefăcut, Ei fură bogătia de aur de pe stele, Când luna generoasă o iie- a desfăcut, Și-aruncat-o lumii în prăpăstii negre. E noapte grea dar sufletu-i pribeag, Prin galaxii de vise și chemări, Azi timpu-a-nghețat și s-a oprit în prag, Nu mai urmează vechile cărări.