E seară afară

E seară afară , e noapte pe culme ,
O noapte neagră cu vânt răbufnind ,
Pe dealuri o mamă , mai strigă un nume  ,
Dar plânsul înneacă , glasul şoptind .

Haina pe pieptu-i, e plină  de sânge ,
De sânge ce curse din fiul rănit ,
Iar pieptu-i se-neacă în lacrimi şi plânge ,
Îşi plânge Fiul, acum răstignit.

E noapte şi vântul plânge pe dealuri,
Plânge şi cerul , lun-a fugit...
Pustie-i Golgota , doar cruci sunt pe dealuri ,
Cruci cu trei corpuri , Om răstignit .

E linişte-n noapte, pustiu este totul,
O mamă-şi coboară un Fiu de pe cruce,
Odihnă să -i dee , pământul şi lutul ,
Îi fi-va  casă ,mormântul cel rece.

Si-n lacrimi îl spală , lacrimi de mamă ,
Veşmântul de mire, alb i l-au dat,
Căci fi-va de-acuma a nopţi naramă,
La braţu-I legată, pe veci de purtat.

Apoi cu durere, la casa din vale,
O casă pustie şi tristă de-acum,
Se duce o mamă, plângând a sa cale,
Care-o desparte de Fiul de-acum.

Dar Tatăl din ceruri , Fiul nu-şi uită,
Si inger trimite, la al Său mormânt,
Mormânt să deschidă ,din recea cea criptă,
Să -nvie Fiul , Mielul cel Sfânt.

Si noaptea se duce ... se pierde în ziuă ,
Iar mama şi fraţii , în grabă păşesc,
Cărarea ce duce , spre-a mormântului criptă,
Acol unde zace , Acel ce-L iubesc .

Dar mare-i mirarea , cripta e goală ,
Veşmântul e-acolo, dar corpul... nu e...
Un înger de lumină , şi -o peşteră goală,
Şi -un mort ce lipseşte, aici nu mai e.

Cu groază se-ntrebă şi mamă şi frate ,
Unde e Fiul, cin L-a furat...
Cine sălaşul odihnei poate...
Şi Corpu-I să -I fure , a îndrăznit?

Dar îngerul râde şi vocea-i plăcută ,
Celor veniţi, veste le-a  dat ...
Voi ce-aţi iubit, iubiţi viaţa toată,
Căci Domnul e viu ,Hristos a Înviat!!!!

Franko _ms
Ravenna