E suficient

Câţi dintre noi 
Se mai gândesc
La ceea ce numim luciditate
Sau
La viaţa ca un mǎr
Domnesc,
Cu fructe mari şi minunate?
Nu ştiu!
Dar echivocul din noi 
Şi din lume
Lucreazǎ din plin,
Cu voluptate
Anume.
Dacǎ am şti cǎ suntem singuri,
Forţa din noi 
Ar fi fǎrǎ mǎsurǎ
Şi nu ne-am mai gândi
Cǎ-n lume
Sunt mult prea multe ,,linguri”
Ce nu ajung la gurǎ.
Când soarele e-n noi, 
Nu mai conteazǎ
Dacǎ afarǎ plouǎ 
Sau 
Cântǎ vântul,
E suficient cǎ cineva viseazǎ,
Sǎ dea din aripi, 
Binecuvântând pǎmântul.