Mai aud și astăzi dulcea ta chemare revenind prin vreme ca un lung ecou cu-nveliș de umbre din cireși amare mai demult uitate într-un bibelou. Îmi aduce-n cuget nerostiri pierdute printre slove scrise într-un vast poem, îngropat în ziduri de străvechi redute apărat să fie de un greu blestem. Reascult poemul pe la miez de noapte, în frânturi de franje rupte-ntr-un halou, cu rostiri vrăjite care vin din șoapte scrise-n semne sacre pe un vechi tablou. Mângâiat de vraja sfintelor cuvinte care vin năvalinic spre adâncul meu te revăd, iubito, și-mi aduc aminte c-ai plecat senină într-un curcubeu. Te întorci adesea, renăscând în vise, dintr-o stea uitată, vrând să îmi vestești că îmi legeni somnul cu poeme scrise să-mi aducă-n suflet tainice povești.
sâmbătă, 31 mai 2025