Pe rând sau în cor nu contează deloc vă invit prieteni să mă admiraţi da da să mă admiraţi ca pe propriul vostru autoportret da-ţi-le-ncolo de penumbre şi defecte de fa bricaşie de erori de autogeneză apocaliptică nu simţiţi cum vă mănâncă viitorul cu tot cu fulgi hai exprimaţi-vă absenţa la două mâini şi-un pian ce pronosticuri v-ar mai resuscita vreo amintire naivilor taman cu ţelul vostru cel mai intim lumea se şterge undeva înţelegeţi voi unde că eu m-am săturat să vă tot ridic pleoapele cu insomniile mele rebele Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014