Doamnelor şi domnilor nu vă supăraţi Sunt cobaiul de serviciu al comediei umane Am mâinile legate de instinctul supravieţuirii în doi Zâmbiţi nu servesc mai multe femei nici la pachet Ard de unul singur şi-n doi Cu toa te că fumul rugurilor vecine îmi invadează dis-de-dimineaţa ograda vieţii Doamne nu te supăra că-n fiecare noapte rugul dragostei mele îţi orbeşte iar îngerii Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II