Lumea mă invadează celulă cu celulă Mai întâi creierul şi singu rătatea Apoi braţele şi speranţa Inima ultima redută a condiţiei umane Semnează şi ea indubita bila pace ruşinoasă Însă moartea purifică totul Oricând e posibil saltul mortal din pântecele vieţii Când sunt trist mănânc un măr Nu poţi şti niciodată de unde sare Dumnezeu Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
sâmbătă, 31 mai 2025