Nimeni nu mă-ntreabă Dacă lumea merge într-o direcție bună sau greșită Și oricât de frig ar fi afară România-i o meserie care-mi vine ca o mă nușă Cu toate că îmi place mai mult să visez decât să trăiesc Am să mă risc trezindu-mă și mâine La orice oră-i nevoie Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Publicat de Costel Zăgan la 11:12